De ce sateliții europeni au ajuns în vizorul Rusiei și Chinei

Sateliții europeni sunt amenințați de armele spațiale rusești și chinezești, iar Europa trebuie să dezvolte sisteme de protecție pentru a le asigura siguranța, spune, într-un interviu pentru The Times, comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius.

Există îngrijorări tot mai mari că constelațiile de sateliți care stau la baza navigației, serviciilor de informații și comunicațiilor din secolul XXI sunt vulnerabile la atacuri fizice din partea rachetelor lansate de la sol sau a unei clase secrete și emergente de tehnologii „co-orbitale” spațiale. Andrius Kubilius, comisarul UE pentru apărare și spațiu, a declarat că este îngrijorat de „posibilele amenințări și încercări ale adversarilor noștri de a crea probleme sau de a deteriora sistemele noastre [spațiale militare] existente”.

Statele Unite au emis recent o declarație criptică prin care anunțau că au instalat deja „arme de control spațial pe orbită” care ar putea apăra sateliții lor militari împotriva „acțiunilor ostile ale adversarilor”.

Kubilius, fost prim-ministru al Lituaniei, a afirmat că americanii nu au comunicat încă Uniunii Europene ce tehnologie de armament au plasat pe orbită și nici motivul pentru care au făcut acest lucru.

Cu toate acestea, el și-a exprimat îngrijorarea cu privire la sistemele de război spațial pe care Rusia și China le-au demonstrat deja.

Rusia a doborât, de asemenea, unul dintre propriii săi sateliți învechiți cu o rachetă balistică experimentală A-235 de „ascensiune directă”, concepută inițial pentru a doborî focoase nucleare inamice.

China a testat rachete similare, deși nu pe orbită, și a lansat sateliți dotați cu brațe robotizate care, teoretic, ar putea prinde alți sateliți și să-i tragă în centurile de deșeuri spațiale, numite „cimitire”, ceea ce i-a determinat pe unii analiști să speculeze asupra posibilității unor „lupte aeriene” în spațiu.

„De aceea, din partea noastră, trebuie să ne dezvoltăm capacitățile, să învățăm cum să ne apărăm resursele din spațiu cu toate instrumentele necesare și cum să ne înlocuim sateliții”, a spus Kubilius.

Comisarul pentru apărare a afirmat că europenii încep să recunoască nu numai cât de mult au nevoie de proprii sateliți de nivel militar, ci și imperativul de a se pregăti pentru eventualele eforturi rusești de a-i scoate din funcțiune.

El a remarcat că Moscova folosește deja în mod curent războiul electronic terestru pentru a bruia sistemul de navigație Galileo al UE, precum și GPS-ul american. Germania a dezvăluit, de asemenea, că doi sateliți folosiți de forțele sale armate au fost urmăriți fizic de o pereche de sateliți spioni ruși.

Conceptele de război fizic în spațiu, urmărite de SUA și de Uniunea Sovietică spre sfârșitul Războiului Rece, dar abandonate ulterior când au devenit prea costisitoare, sunt acum readuse în actualitate.

„Este absolut clar că războiul convențional modern nu este posibil fără acces la spațiu”, a afirmat Kubilius. „Aș fi foarte surprins dacă rușii, care duc acum războiul împotriva Ucrainei și care văd cât de importante sunt serviciile spațiale, nu ar căuta modalități de a ne afecta sau distruge cu adevărat capacitățile. Analizăm această situație cu multă calmă. Trebuie să fim pregătiți.”

Kubilius a menționat că o opțiune ar fi dezvoltarea capacității de a repara sateliții avariați în spațiu. China, Japonia și SUA au demonstrat toate că pot utiliza sisteme robotizate pentru repararea și realimentarea navelor spațiale aflate pe orbită.

O altă abordare constă pur și simplu în a dispune de un număr atât de mare de sateliți încât constelația să poată continua să funcționeze chiar dacă o parte din ea este distrusă.

Kubilius a afirmat că Europa are nevoie urgentă să-și extindă capacitatea de a-și lansa proprii sateliți, inclusiv cu rachete „micro-lansatoare” relativ ieftine, care pot transporta doar câteva sute de kilograme de sarcină utilă, în loc de câteva tone, cum este standardul în cazul vehiculelor de lansare grele.

El a spus că Europa rămâne „cu mult în urmă” în ceea ce privește capacitatea de lansare și se va confrunta cu un deficit grav „foarte curând”, dacă nu va reuși să accelereze dezvoltarea porturilor sale spațiale.

Luna trecută, start-up-ul din München Isar Aerospace a utilizat o rachetă de tip „microlansator” cunoscută sub numele de Spectrum pentru a efectua prima lansare orbitală reușită de pe continentul european, folosind portul spațial Andoya din zona arctică a Norvegiei.

Alte locații includ Kiruna, în nordul Suediei, portul spațial britanic SaxaVord cu lansare verticală din Insulele Shetland și un proiect portughez din Insulele Azore, precum și centrul spațial european existent de cealaltă parte a Atlanticului, în Guyana Franceză. Kubilius a afirmat că Europa ia în considerare și Canada ca o posibilitate.

De asemenea, sunt în curs de desfășurare cercetări privind modul de dotare a sateliților cu sisteme defensive capabile să respingă atacurile. Kubilius nu a oferit detalii cu privire la forma pe care ar putea-o lua aceste sisteme, deși a menționat că acestea sunt consolidate împotriva bruiajului și a atacurilor cibernetice.

Juliana Süss, expertă în securitate spațială la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate din Berlin, a afirmat că respingerea atacurilor „cinetice” sau fizice „nu este imposibilă, dar poate fi foarte dificilă, în funcție de metoda specifică”.

Germania a indicat că dezvoltă sateliți „de pază” care pot supraveghea constelațiile și intercepta amenințările, deși a fost reticentă în privința tehnologiilor specifice aflate în curs de cercetare.

Franța a lansat în mod explicit un program, cunoscut sub numele de Flamhe, pentru a lansa până în 2030 un satelit de pază de 100 kg, înarmat cu un laser de mare putere pentru orbirea sau neutralizarea țintelor ostile.

Ar putea fi, de asemenea, posibilă lansarea unor sateliți neînarmați, cu capacități de evitare îmbunătățite, pentru a se feri de potențialele amenințări, deși costurile ar putea depăși beneficiile. Süss a afirmat: „Poți să te dai la o parte, dar cât de departe vrei să fugi?”

Cu toate acestea, Süss a menționat că China este foarte preocupată de riscul ca războiul spațial cinetic să genereze resturi care să-i avarieze propriii sateliți, iar acest lucru a servit ca factor de descurajare care a constrâns Rusia, care are un parteneriat strategic „fără limite” cu Beijingul.

Ea a subliniat, de asemenea, că constelațiile moderne sunt adesea atât de mari încât distrugerea sateliților sau ghidarea lor pe orbite „cimitir” abia ar afecta sistemul în ansamblu.

„Dacă ne gândim la Starlink, de exemplu, cu 11.000 de sateliți, nu vei produce o diferență semnificativă, deoarece s-ar putea să nu ai suficiente arme și vei perturba acea porțiune de orbită atât pentru tine, cât și pentru partenerii tăi.”

Numărul sateliților militari sau cu dublă utilizare, destinați comunicațiilor și observării Pământului, a crescut de cel puțin zece ori în ultimul deceniu, pe măsură ce aceștia au devenit din ce în ce mai esențiali pentru războiul modern, de la identificarea țintelor și urmărirea mișcărilor inamicului până la operarea în condiții de război electronic intens.

Până de curând, Europa a rămas relativ în urmă în acest domeniu, bazându-se în mare măsură pe SUA pentru sprijinul de informații din spațiu și pe sateliții Starlink ai lui Elon Musk pentru comunicații.

Acum, însă, încearcă să recupereze decalajul. Anul acesta, UE a activat rețeaua sa GovSatCom, care permite statelor membre să-și pună în comun sateliții de comunicații securizate pentru chestiuni sensibile. Aceasta este un precursor al unei constelații planificate de UE, cunoscută sub numele de Iris2, care va fi similară cu Starlink, dar la o scară mult mai mică.

Numai Germania intenționează să cheltuiască 35 de miliarde de euro pentru infrastructura spațială militară și cu dublă utilizare până în 2030, în timp ce Polonia și Suedia și-au creat recent propriile mini-constelații de sateliți de spionaj.

Chiar și așa, sistemul german va putea oferi o imagine actualizată a mișcărilor de pe flancul estic al NATO doar la fiecare 45 de minute aproximativ, în timp ce se estimează că sateliții chinezi de supraveghere a Pământului sunt capabili să-și actualizeze acoperirea la fiecare șase minute.

Există, de asemenea, tensiuni cu privire la oportunitatea de a menține aceste informații în mâinile capitalelor naționale sau de a le pune în comun la nivelul UE. Kubilius a sugerat că UE ar putea chiar să-și lanseze proprii sateliți de spionaj colectivi.

„Germanii fac o treabă excelentă, dar cu siguranță trebuie să analizăm cum să asigurăm tuturor statelor membre că au cel puțin un anumit tip de acces la un anumit tip de serviciu”, a spus el.„Poate că vom veni cu un fel de constelație a UE în aceleași scopuri, care ar putea oferi o acoperire mai bună pe care toate statele membre să o poată folosi apoi.”